Statea pe o banca si plangea, venea zilnic sa planga acolo, era locul ei, iar toti pareau sa treaca pe langa ea fara sa le pese, poate ajunsese chiar sa-si inchipuie ca e cu adevarat invizibila asa cum si-a dorit, cand s-a apropiat el de banca ei si a intrebat-o daca poate sa stea. L-a privit poate ciudat, ca pe unul care-i invada viata, care-i distrugea invizibilitatea. Putea sa-si aleaga oricare alta banca de langa, dar a privit imprejur si a observat ca toate bancile erau ocupate asa ca a acceptat, a dat aprobator din cap. S-a oprit putin din plans ca sa-l studieze pe strain si i-a venit sa rada. Era ciudat, cel putin asa-i parea ei. Statea incremenit pe un colt, evitand s-o priveasca desi capul ii tot luneca inspre ea. Incercarea lui stangace, timiditatea lui i se pareau caraghioase, in urma cu o secunda plangea iar acum se uita la noul venit si incepuse sa rada, parca nici nu mai stia de ce plangea… problemele ei pareau putin mai departe. In cele din urma o privi si el si-i zambi, apoi duse mana la buzunarul de la piept si scoase o batista:
Nu am mai plans de mult timp…cu pofta, cu disperare, cu furie, cu infinita dorinta de golire…Sa ma inec cu lacrimi, sa mor, si tot lacrimile sa ma invie apoi…Sa plec pentru cateva clipe departe de mine, atat de departe incat sa ma uit…
Sa daruiesti totul,sa sacrifici totul pentru speranta...inseamna iubire....Iubeste sa fi iubit..iarta sa fi fericit!..Iubirea e o binecuvantare de la Dumnezeu,cei care au parte nu o stiu aprecia la adevarata valoare,iar cei ce nu cunosc sentimentul acesta ar face orice pentru o clipa de iubire!!
